Transsubstanţierea e romanţatã, comportã travestiri pioase. Realitatea e alta. Esenţa metafizicã nu se aflã într—un loc anume, nu e localizatã; însã darurile ajung sã participe la identitatea metafizicã a Lui Iisus. Aceastã identitate nu ajunge sã se afle în vreun loc anume, aici sau acolo, nu e localizabilã. Însã asta mai implicã ceva—faptul cã Lui Iisus Îi corespunde o esenţã universalã, o substanţã universalã, participabilã de cãtre mai multe existenţe—Iisus Însuşi, plus Prezenţele Reale, cãci nu e una singurã: Euharistia, cei mici, sãracii şi prizonierii, cei în restrişte, existenţele despre care Iisus a spus cã Îi sunt identice în mod real; e o implicaţie foarte interesantã—aşa se face cã, dacã Dumnezeu e o substanţã singularã, Fiul Sãu e o substanţã universalã, comunã mai multor existenţe individuale, e ceva puţin derutant.