Acte, gesturi lipsite de demnitate, de elementarã demnitate umanã.

Teologia raţionalã, teologia filozoficã, e, în principiu mãcar, mai apofaticã decât teologia toanelor şi a ranchiunelor, datã ca apofatism inspirat, ca profetism furtunos.

Probabil cã abia azi, cãutând postãri ale lui Kurp despre Auden, am înţeles cã americanul îmi displace nu atât fiindcã e cusurgiu—ci fiindcã e posomorât şi mohorât—aşa cum cusurgii sunt, adesea. Kurp e posomorât—lucru care nu e chiar de neaşteptat la un cusurgiu.

Cu bunãtate, afabilitate şi simpatie, cu cordialitate.

Rezumarea unei experienţe literare (gãsesc aşa ceva la romancierul Williams, la canadezã)—experienţa literarã în racursi.

Sb., de la 10 ½, fumat—dupã mai mult de 5 s. (din joia dinaintea virozei).

Dacã ar fi sã sugerez o formulã care sã desemneze gândirea şi simţirea mea religioasã, atunci aş vorbi, poate, despre protestantism elegant; însã oare nu e catolicismul, protestantism elegant, protestantismul însuşi nefiind decât catolicism ‘adus la zi’, degradat, vulgar, sãrãcit şi chiar devastat? Vreau sã sugerez, mai departe, cã, departe de a fi antipodul catolicismului, protestantismul nu e decât o formã a acestuia, mai mult sau mai puţin eşuatã şi deficientã.

Condiţia însãşi a operei de artã, condiţia ei intrinsecã, ascunsã, o face sã fie o hieroglifã, ceva neexplicit, ceva ce trebuie descoperit, aflat. E un limbaj de învãţat, etc.; ea poate stimula gândirea, însã cu condiţia ca aceasta sã nu i se supraordoneze.

Disproporţia evidentã a asumãrilor; fantasma nevroticã nu înseamnã asumare.

Pe Kurp îl regãsesc aşa cum îl ştiam—apodictic, de o severitate stupidã şi posomorâtã, arogant şi suficient, de o suficienţã dezagreabilã, iritantã (v. rândurile lui despre bibliotecile lui White, chiar Wood …)—indignarea farizeului literar, prompt sã dezaprobe şi sã penalizeze, sã cenzureze şi sã plesneascã din mers, fãrã drept de apel—interesat numai de fanatismul lui estetic posomorât—într—un cuvânt, fanatizat.

Am trãit multã vreme cu mintea destrãmatã, pulverizatã de durere.

Nu ascult muzicã, nu citesc pentru a avea despre ce sã scriu—însã ascult muzicã, citesc cu intenţia de a scrie, pentru ca în felul acesta sã îmi strunesc priceperea.

Dum., mai aveam 10 ţigãri din ajun.

Dum., citesc alte postãri ale romancierului Williams, dupã acelea trei de ieri; dintre cei care scriu despre SF, mã intereseazã canadeza, catolicul Watson, Ep. Sigrist, Sandlin, ‘Morgan’, Horguelin. Genuri, SF, muzicã, cinema.

Exigenţa necruţãtoare a inteligenţei trebuie moderatã de bonomie.

47& ‘pragul lui Watson’ (pragul de postãri al lui Watson).

Canadeza despre ploaie şi Simenon& romancierul Williams despre Bradbury, Africa imaginarã şi amatorism& Kurp& cetitori, clasarea greşitã, postãri scurte, lapidaritatea.

Neîndoielnic, Nabokov obişnuia sã exagereze defectele literaturii care nu îi plãcea.

Satisfacţia amarã (‘Morgan’) sau agresivã, verva (ortodoxul Hart) cu care cusurgiii observã defectele. (La Kurp, Paleologu, e mai degrabã satisfacţia aferatã a cusurgiului.) Existã aici un resort psihic decelabil, demonstrabil.

Adesea, despre un scriitor se pronunţã cel care nu e cel mai potrivit pentru asta.

Se potriveşte mai ales scriitorilor care nu sunt chiar de întâiul rang. Valoarea lor e certã, însã nu şi primã. Autorii nu doar admiraţi, ci şi gustaţi—însã cu o distanţare criticã. Cãrţile în care se gãsesc şi lucruri de admirat foarte mult, încântãtoare, şi altele supãrãtoare. Nivelul variazã, fluctueazã. Ceva încântã, altceva supãrã.

Durata perceputã e invers proporţionalã cu durata amintitã; se vede în copilãrie şi senescenţã. Ceea ce pare îndelungat când e trãit, pare scurt şi bidimensional în retrospecţie. Ceea ce trece încet pare scurt—ceea ce trece repede pare lung—durata retrospectivã, retrospecţia e invers proproţionalã cu percepţia.

E mai bine sã considerãm gesturile rituale ca fiind simbolice, decât ca fiind magice.

Erotism curat, nu transgresiv.

Închipuirile timpurii despre aspiraţii şi trãdarea acestora, trãdarea a ceea ce e mai înalt şi nobil.

Klages, htonianul.

Turnura urâtã, hidoasã, luatã de evenimente care putuserã decurge altfel.

Mai degrabã Klages şi htonianul (decât Bataille şi Sade).