Nu e întâmplãtor faptul cã Sandlin îl admirã pe Wolfe, fiindcã fiecare dintre ei mi—l aminteşte pe celãlalt—şi sunt, cultural, interschimbabili, sau mãcar foarte similari—adicã semidocţi şi provinciali; oricum, distincţia trasatã de un alt Wolfe (de data aceasta, un Gary), în recenzia unui roman al lui Williams, între un SF ludic (Kuttner, despre care nu cred sã fi auzit pânã acum, Zelazny, Farmer, Williams) şi altul speculativ (Asimov, Clarke) lasã pe dinafarã un al treilea subgen—SF—ul de divertisment, însã neludic. Aşadar, distincţia lui Wolfe nu e tocmai aceea dintre SF—ul hard şi acela de divertisment; existã o întreagã literaturã de aventuri SF care nu e speculativã, însã nici ludicã (cu toate cã, desigur, ludicul e o noţiune destul de vagã, încât sã poatã îngloba destul …).