duminică, 14 iunie 2015


Însemnãrile şi vinietele izvodite sârguincios de Ciocârlie mi se par dezamãgitoare, descalificante şi înrudite cu imbecilitatea, mai ales acelea autodepreciative (S. Marcus şi neînţelegerea matematicii, mutismul elevului Ciocârlie, franceza apretatã şi declinul românei literare, etc.). Au lipsa de farmec a lucrurilor oţioase. Par un ‘Brulard’ oţios şi lãbãrţat, însãilat, mãlãieţ. Pe cine surprinde cã bãtrânul Ciocârlie (amintind de mãrturisirea lui Valéry) nu înţelege matematica? Neghiobia prozaicã şi crasã a gloselor la Montherlant e supralicitatã de poante nepricepute, şi greşit explicate. Vulgaritatea abruptã a minţii şi a expresiei submineazã interesul acestor peroraţii diareice, pretins amuzante. Narcisismul e dintre cele mai mãlãieţe şi nãtânge. Ţoiu era ceva mai interesant, şi mai adunat, la nevoie mai enigmatic şi chiar profund. Ciocârlie pare mai mult din liga lui Nedelcovici.
Prozaismul acestor însãilãri anoste, de o banalitate descurajantã, e absurd.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu