Pamfletul lui Myers, cititul romanelor

Pamfletul lui Myers, cititul romanelor



Myers (intelectual cosmopolit, care predã studii nord—coreene lângã Seul) are un pamflet remarcabil, vioi, şi un interviu interesant, despre moda stilului afectat, pervertirea gustului literar, remediile necesare şi înviorarea gustului pentru citit, a cititului hedonic.
Mânia fulminantã a lui Myers se îndreaptã mai ales împotriva scriitorilor premiaţi, şi a tautologiei şi ‘impreciziei’; pe de altã parte, criticile lui au ceva din previzibilitatea contestãrilor şicanatoare, mecanice, sunt ca specularea convenabilã a unui moment de antitezã, adicã sunt mai degrabã previzibile, decât din cale—afarã de ingenioase sau subtile—frondã convenabilã şi, pânã la urmã, nu mult mai meritorie decât industria premiilor cãreia i se opune—momentul dialectic al şicanatorului de profesie. Se pare cã ceea ce vrea sã spunã e cã romancierii americani premiaţi taie cheful pentru citit, descurajeazã gustul citirii de literaturã principalã, iar premierea lor nu e şi mãsura consumului real, fiindcã cititorii obişnuiţi sunt descurajaţi de toate aceste romane premiate, de ceea ce le oferã romancierii premiaţi şi, astfel, juriile de premiere. Descurajaţi de cãtre literatura recomandatã, premiatã, oamenii ajung sã nu mai citeascã deloc literaturã principalã (fiindcã îşi închipuie cã nu sunt pe potriva ei, etc.); însã nu ştiu în ce mãsurã aceste ipoteze de sociologie literarã chiar sunt confirmate de realitate. Teza lui e un pic religioasã, adicã echivocã şi duplicitarã—nu se înţelege prea bine dacã scriitorii luaţi la rost sunt mai degrabã numai premiaţi (fãrã sã fie şi citiţi, caz în care ar fi responsabili, ei sau juriile, comitetele, de declinul, descurajarea cititului de literaturã principalã, însã vãd cã Myers evitã adjectivul, la americani)—sau şi citiţi pe mãsurã—iar dacã sunt şi citiţi, atunci de ce trebuie redresatã dirijist plãcerea americanilor de a citit, câtã vreme ei par sã citeascã cu nesaţ ceea ce lui Myers îi cam displace?
Şi, pânã la urmã, chiar Myers are snobismul de a sugera o distincţie între povestitor şi romancier.
E, în primã instanţã cel puţin, un pamflet, scris cu uneltele literare şi intelectuale ale pamfletului—bagatelizarea, tendenţiozitatea, ridiculizarea, lipsa de probitate, pornirea, înverşunarea, vitriolul, negarea causticã; anvergura intelectualã şi criticã, dacã o comparãm cu aceea a altor pamflete (al lui Gracq, de ex.), s—ar putea sã nu fie chiar aşa de considerabilã.
Însã Myers, cu toate resursele lui culturale probabil destul de sumare, are dreptate sã creadã, ca şi Hazlitt şi vechii cititori de romane, cã deprinderea fericitã, îndeletnicirea de a citi romane trebuie sã fie plãcutã—iar romancierul trebuie sã maximizeze plãcerea îndeletnicirii acesteia, sã o facã cât mai plãcutã.
Nu îmi mai amintesc la cine—am citit despre O’Hara, ca despre un autor important (ceea ce Myers neagã cã ar fi, cu toate cã îi recomandã un roman!)—la Kurp, la celãlalt Myers, poate la Ep. Sigrist?
Citesc literatura cãutând frumuseţi, lucruri remarcabile ori interesante, sau, mãcar, curioase şi vrednice de luare—aminte. Poate sã fie un gând, o experienţã rezumatã, o imagine, expresia unui sentiment, o trãsãturã aparte, ceva care sã placã, sau sã încânte, sau sã intereseze în mod viu. Cititul înseamnã duratã, şi experienţã a duratei; citeşti pentru divertisment, pentru experienţã, încântare şi bucurie, pentru gândirea abstractã. Inspirat de vituperãrile [1] şi îmbierile lui Myers, am citit un policier scandinav, la cinci luni dupã precedenta încercare de a citi un roman (în urmã cu doi ani am dus pânã la capãt numai şase cãrţi—toate şase, romane—de un român, un italian, un chinez, trei francezi; anul trecut am citit pânã la capãt o singurã carte—de biblisticã). Noul policier scandinav e o vogã literarã, înregistratã de toţi cunoscãtorii americani ai genului. Am citit multe policieruri (engleze, franceze, americane, româneşti, italiane, germane) în urmã cu nouã ani, şi câteva în urmã cu cinci şi cu trei ani (m—am întrebat zilele acestea şi câte cãrţi am citit în urmã cu trei ani—poate 28, plus douã romane numai începute).
Având 12 z. de concediu, am decis sã le dau un pic de coerenţã pe linia divertismentului—în ceea ce priveşte cititul, scrisul, muzica.

Faţã de cu un an în urmã, poate cã sunt mai puţin nepãsãtor cu banii, mai puţin dezabuzat, însã mã simt descurajat şi îmbãtrânit, uzat—cam aşa cum mã simt când mã trezesc, cãtre prânz—epuizat, sleit, mohorât—sentiment care—mi rezumã zilele. Hainele pe care le port sunt strict aceleaşi—cele douã perechi de blugi, nişte tricouri, o hainã de iarnã, douã geci.
O existenţã poescã. Însã mãcar, cu venirea primãverii, s—au ieftinit castraveţii muraţi (3 lei/ kg.). Altfel, mã interesez de ceea ce mai posteazã cititorul lui Wallace, Horguelin, Jolley.


NOTE:

[1] Scriitorii invectivaţi de Myers sunt cei pe care e de bun gust sã îi dispreţuieşti (Proulx, McCarthy, DeLillo, Auster, Franzen), o ştiu de 3 ½ ani de la Kurp şi alţii.