În primele patru sãptãmâni de concediu (de la 15 iulie) nu am citit, decât o ½ de orã, într—o searã de luni.

DUPĂ 6 ¾ L.. O searã de vin. dionisiacã şi optimistã (140 de mii pentru web şi bere—2 ½ l. de SKOL), deşi friguroasã; pentru a face loc muzicii, am şters douã filme pe care nu le vãzusem—‘Secretul Dr. Kildare’ şi ‘Things To Come’ (o ecranizare wellsianã, la care a colaborat şi scriitorul; mi—a amintit douã versuri blasfematoare—‘Cum in the name …’ şi ‘Jesus is coming, and so am I’).

Eu citesc puţin umor; de fapt, numai pamfletele şi tabletele sarcastice ale evreului canadez. Tonul evreului canadez e umoristic, nu caustic. La evreul canadez nici nu e vorba despre politicã (în înţelesul în care e discutatã aceasta pe blogurile de analizã politicã citite de patrolog)—ci despre umor, despre politica luatã ca subiect umoristic—la fel ca în cazul ideologiei, ‘internaţionalismului’, şi al socialului—subiectele prozaice sunt tratate pentru potenţialul umoristic, ca pretexte de bãşcãlie. Evreul canadez nu face niciodatã analizã politicã (aşa ca pe blogurile citite de patrolog), ci umor—umor cu subiecte politice. (De aceea, el nici nu—ţi poate da ideea de a scrie despre politicã, ci de a face umor.) E o formã de umor filozofic proletar, altceva şi decât W. Allen, şi decât Alehem.

Hindusul e interesant pentru ceea ce scrie despre poezie şi antici, şi pentru muzica menţionatã; mai puţin pentru discuţiile de filozofie politicã.

V. Hügel arãta o apreciere raţionalã, criticã şi cumpãtatã, pentru misticã. Era capabil de o preţuire sincerã, însã criticã, nu fãrã distanţarea necesarã.

Accesul putuse sã aibã loc din ’91, şi, de fapt, încã din ’90 (Valea …); iar amarul l—am simţit mai întâi în toamna lui ’96, apoi în vara lui ’97 (ca aspiraţie, şi ca intenţie conştientã de estetizare—hainele lui Barbey, etc.).

Gratitudinea pentru cele patru playlisturi. Reaua—credinţã face ca lucrurile sã arate anoste—e decizia de a se plictisi, etc..

Promoroaca apatiei.

Derrida, Bataille, alţi critici francezi. Prezentul, experienţa, empiricul, accesul.

Sb.—cam 3 ½ ore de muzicã, douã cafele, articolele despre reformişti (11—2 ½). Imprecizia strecuratã joi, indexarea incompletã, omiterea referinţei la martiriu (moartea eroicã). Inutilitatea

Cei ca Erasm şi More erau interesaţi sã modereze asceza, nu s—o submineze sau desfiinţeze—sã înzdrãveneascã creştinismul, nu sã—l şubrezeascã.

Interferenţele Reformei cu umanismul.

Existã fiinţe care secretã urâtul împovãrãtor, urâţenia. Luminozitatea uşurãtoare a sfinţilor e un fapt mundan, un fapt de experienţã, nu ceva aprioric.

Tratasem religiosul cu superficialitate, într—un spirit pronunţat magic. Exista o neîndoielnicã uşurãtate în asta.

Zilnic, mintea şi dispoziţia mea trec prin obnubilãri periodice.

Citesc, într—un articol francez, ‘apreciere mutualã’ pentru ‘apreciere comunã’, ‘apreciere a ambilor’, ‘apreciere împãrtãşitã’—greşeala dickensianã, extrapolatã.

SEMNIFICAŢIA IMANENTĂ A VIEŢII. Gândirea trebuie lãsatã sã curgã împreunã cu viaţa, cãci îşi aparţin una, celeilalte.

Genul de îndârjire morbidã care se vrea înfrântã şi stâlcitã, care se oferã spre zdrumicare.

Cârpãceala, superficialitatea, lucrul de mântuialã, delãsarea, apatia mohorâtã, dezlânarea şi îmbâcsirea.