luni, 29 octombrie 2012

Imanentismul filozofic mi se pare mai convingãtor—şi mai sapid, mai satisfãcãtor pentru minte. Ceea ce unii numesc transcendent, e imanentul mai adânc; cei care se pretind nevoiţi sã recurgã la transcendent mãsluiesc analiza, o întrerup. Nu existã discontinuitãţi ale mundanului.
Iglesias distileazã inefabilul ‘Cerşetorului iubirii’, aroma învoaltã a lirismului şansonetei acesteia—cu toate cã nu fãrã prisosul unor zorzoane, sub formã de tânguiri latino, lamentaţii şi gângureli afectate—sosul dupã reţeta proprie—inefabilul e vioiciunea tonalitãţii pasionate, însã şi aplombul detaşãrii, versurile sunt altele decât ale lui Macias—Iglesias dã o notã de locvacitate—o lejeritate binevenitã, o fluenţã superioarã.
Cinci cântece—‘If You Go Away’ în patru versiuni (--dau titlul englez, pentru cã toate patru versiunile sunt în englezã--)—ordinea descrescãtoare a calitãţii ar fi: Dusty Springfield, Patricia Kaas, Cyndi Lauper, Margie Brandon—şi ‘Mendiant d’amour’, cântat de Julio Iglesias, în spaniolã (versiunea aceasta e şi banalã, şi narcisistã, de o sprintenealã neavenitã, deplasatã, eu cunoşteam cântecul din repertoriul lui Macias). Revenind la ‘If You Go Away’, interpretarea Patriciei Kaas e surprinzãtor de sobrã, şi impersonalã în sensul cel mai bun—pe când Cyndi Lauper oferã o versiune care, deşi cu calitãţi certe, e uşor scâlciatã de un experimentalism pop cãznit, ifose de avangardism pop, care nu servesc deloc cântecul, şi şubrezesc emoţia; lui Margie Brandon i—aş obiecta timbrul, şi tonalitatea de cabaret.
Despre osteosarcomul periostal.

marți, 23 octombrie 2012

Eu sunt omul fãrã nume, Clint Eastwood în trilogia lui Leone—nu vin de nicãieri, nu merg nicãieri, nu am planuri, nu vreau decât leafa, nu mã bãrbieresc, nu am familie, nici complexe, nu mã tem. Abia la 34 de ani am priceput importanţa de a fi vãzut, ca adolescent, câteva filme cu Bronson, Eastwood, Stallone.
Tigrul nu tortureazã, nici nobila pisicã, nici ursul cel viteaz, şi nici neînfricatul şoim. Numai boarfa cu hidosul chip uman, boarfa infraumanã, tortureazã. Nobilele animale nu schingiuiesc; ele stau dinaintea turnantei. Trãiesc în mijlocul unui popor de slugi, de otrepe nedemne—şi de cãlãi benevoli. Dintr—un oraş, e ales un om—şi luat în colimator—sau la roatã—asta e noţiunea ludicã a oligofrenilor rãi.

vineri, 19 octombrie 2012

Nu îmi mai îngrijesc stilul de multã vreme, nu mai fac stil (în sensul nepeiorativ în care se poate afirma asta despre De Quincey, Claudel, evreul argentinian, Radu P.), nu mai caut efecte de stil, e ceva nu numai neîmpodobit, însã chiar colţuros, abrupt, neîngrijit—am trecut la o asprime anticalofilã.
Paradoxul existenţei e acela cã viaţa, chiar fiind insuficientã, restrânsã şi nesatisfãcãtoare, e, totuşi, definitorie—fiind resimţitã concomitent ca ceva insuficient şi definitoriu, o determinare esenţialã.
Ierarhiile lumeşti pot fi folositoare, în anumite condiţii; însã ele nu impun cinstire lãuntricã. Sentimentul e înafarã, când vine vorba despre puteri. Trebuie crezut în ele din motive pragmatice şi raţionale, nu cu asentiment lãuntric, care e superflu. Toatã autoritatea e un rãu necesar, un compromis util. Am început reflecţia gândindu—mã la autoritatea bisericeascã; utilitatea ei e testatã de istorie, însã asta nu presupune asentimentul interior, participarea afectivã. Istoria aratã cã e bine sã existe ierarhii raţional gestionate—nu sã crezi în demnitatea specialã a deţinãtorilor. Ierarhiile trebuie sã fie utile, nu venerate, cinstite cu înclinaţie lãuntricã.
Black—ul aparţine în mod cert esteticii romantice, şi stilului cultural respectiv; capodopera lui Cirith Gorgor, ‘Isengard’, e mai degrabã un giuvaier black, decât death. E caracterizatã de o esteticã black—sublimitatea tenebroasã, dinamismul, vlaga.
Iubirea nu înseamnã posesiune, ci relaţie, deschidere, aviditate în sens chimic. Iubirea înseamnã a exista prin relaţie, nu a deţine. Iubirea e relaţionalul fiinţei. Iubirea e existenţa—în—relaţie.
Destul de mult Sokolowski se poate citi de aici.

duminică, 7 octombrie 2012

Vin. seara, Franz Ferdinand—cele opt cântece, plus un fragment; ‘Walk Away’ seamãnã cu Nirvana.