Baronul v. Hügel, modernistul filozof de acum un veac, a scris despre Erasm ca exeget biblic (persecutat de Roma) şi ca reformist, şi era, în general, interesat de teologia istoricã, la fel ca şi de genealogia ideilor, a tendinţelor. V. Hügel îl menţioneazã pe Erasm în legãturã cu exegeza biblicã [1], considerând şicanarea acestuia drept un prim moment al ‘lanţului încercãrilor oficiale de suprimare sau emasculare a ştiinţei şi erudiţiei’ şi desemnând triada Erasm—Simon—Loisy, şi amintind concluzia lui Erasm şi Simon referitoare la interpolarea triadologicã din Întâia Epistolã ioaneicã. Altundeva laudã ‘reformele cerute şi duhul reprezentat’ de Erasm şi alţii [2]; scria şi cã a gãsit la Troeltsch o ‘pãtrundere a şi simpatie cu (…) originalitatea foarte realã’ a Sf. Toma, pe care (simpatia, sau originalitatea?) ‘şcoala Erasm—More —Colet’ nu a dobândit—o niciodatã [3]. Cel mai probabil, însã, se referã la simpatie, fiindcã în fraza urmãtoare scrie despre catolicii reformatori şi tendinţa umanã de a refuza în ansamblu.
Pe Colet şi Astruc (ca întemeietor al exegezei Pentateuhului) îi menţioneazã câte o singurã datã. More e amintit şi pentru moartea sa eroicã.
Erasm apare de douã ori în compania lui Simon, şi de douã ori în compania lui More (ca reformist).


NOTE:

[1] ‘Comisia papalã şi Pentateuhul’, de Briggs şi v. Hügel, 1906, pag. 54, 56.
[2] În eseul ‘Despre anumite necesitãţi centrale ale religiei …’ (în ‘Eseuri şi alocuţiuni de filozofia religiei’, II, pag. 98).
[3] Pag. 122.