Ideile de orice fel (prejudecãţile, concluziile, ideile de—a gata, clişeele, etc.) ne influenţeazã sentimentele—cursul, durata, etc.. Sentimentele depind direct de ceea ce credem sau ne închipuim despre ele—de ceea ce credem cã ar trebui sã fie; tiparele mintale, schemele abstracte direcţioneazã şi determinã ceea ce e simţit—simţim, în bunã mãsurã, nu nemijlocit, ci prin aceastã grilã abstractã, prin medierea gândirii, a ideilor. Sentimentele sunt întrucâtva în puterea gândirii. Chartier nu recomandã, însã, abordarea lor frontalã—probabil, cu puţine şanse de izbândã—ci geneticã—prin intermediul gândurilor despre natura sentimentelor, duratã, etc.. Într—un fel, autorii ca Pavelcu şi Chartier preferã pârghia, barosului. Ceea ce nu e o silnicie, ci înţelepciune. Tindem sã simţim în acord cu ceea ce se întâmplã sã credem despre sentimentele noastre, sau despre sentimente în general, iar ceea ce ajungem sã gândim nu e neapãrat rezultatul experienţei, ci poate sã fie şi prejudecatã, lucru auzit, aflat, etc.; aceasta e pârghia lui Pavelcu şi a lui Chartier, ajustarea sentimentelor prin intermediul a ceea ce credem despre ele. Felul cum simţim depinde direct de ceea ce gândim despre simţire. Sentimentele sunt influenţate direct de ceea ce gândim despre ele. Sentimentele tind sã aibã cursul, evoluţia prestabilite de gândire, predeterminate de noţiunile noastre —care uneori sunt rezultate ale experienţei, alteori prejudecãţi, etc..
Simţim dupã cum gândim, adicã: în funcţie de ceea ce credem. Cursul sentimentelor e sugerat de gândurile despre ele. Prin gândire, dispunem, întrucâtva, de sentimentele noastre; nu numai de acţiuni, de felul cum acţionãm, ci chiar de ceea ce simţim. Sentimentele sunt oarecum în voia gândurilor despre ele. Depind de aceste gânduri.
Nu trebuie, însã, stâlcit sentimentul, ci reglatã, normatã funcţionarea lui; aceasta e înţelepciunea propusã de Chartier, şi încuviinţatã de Pavelcu, care aprecia priceperea psihologicã a lui Chartier. Simţirea e racordatã la gândire, şi depinde de ea. Sentimentul trece prin minte, prin gânduri. Nu e o expresie nemijlocitã, ci normatã, reglatã de idei. În dinamica sentimentelor intrã, ca factori de reglare, ceea ce gândim despre ele.

Sentimentele, sugereazã Pavelcu, sunt şi o chestiune de gândire, de convingeri; adicã gândirea stabileşte normele, tiparele, decursul.