Severitate inchizitorialã
Îmi repugnã severitatea inchizitorialã a lui Kurp, ochiul lui de soacrã. (Cu toate cã, între cusurgii, Nabokov şi ortodoxul Hart ilustreazã tipul soacrei; ‘Morgan’ înseamnã satisfacţia amarã, iar Paleologu—suficienţa sacerdotalã, aferarea sacerdotalã. Kurp e mai degrabã un inchizitor, reprezintã spiritul inchizitorial, cu strepezirea aferentã şi încrâncenarea vindicativã, gustul pentru represalii.) Kurp are ceva de zbir, de satrap, de comisar bolşevic încrâncenat, şi de om care are ceva de demonstrat—lui însuşi, altora, dupã cum se nimereşte; e necruţãtor ca un gramatician francez din sc. XVIII, gata mereu sã penalizeze şi sã bagatelizeze, în numele ortodoxiei lui literare, fãrã pic de simţ al relativului şi al întâmplãtorului, pãtruns de un etos al ranchiunei veterotestamentare, un Iosua vindicativ. Indignarea lui e antipaticã, disproporţionatã, jalnicã, şi nu serveşte la nimic. Gustul literar poate fi afirmat şi cu bonomie. La Kurp e vorba numai despre a avea dreptate, şi a le da altora peste cap cu dreptatea ta, a—i taxa pe alţii; eseistica lui e, în bunã mãsurã, o îndeletnicire punitivã, represalii literare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu