Viaţa e ininteligibilã în termenii unei intenţii supranaturale coordonatoare. Teza ar fi de o aşa naturã, încât sã cearã o confirmare maximalã; decisiv nu e faptul cã e confirmatã de ceva—ci acela cã e infirmatã de altceva. Adicã, nu e deajuns cã unele lucruri pledeazã pentru ea—semnificativ e cã altele nu, cã altele pledeazã împotriva ei. Cu alte cuvinte, ideea e falsificatã imediat.
Mintea care pledeazã cautã câteva argumente în favoarea a ceea ce pledeazã. Însã mintea crioticã se intereseazã de ceea ce e de naturã sã falsifice o ipotezã, o teorie. A presupune o raţiune coordonatoare în spatele întâmplãrilor vieţii e stupid—schingiuirile pedagogice, etc.; a o şi postula, e absurd. Însã acelaşi lucru e valabil şi pentru întocmirea lumii naturale, nu numai pentru cursul existenţelor; decisivã, din punctul de vedere al infirmãrii ideii cã realitatea creatã mãrturiseşte o inteligenţã creatoare desãvârşitã, slujitã de o putere pe mãsurã, e infirmarea imediatã, existenţa patentã a imperfecţiunii, faptul cã ceea ce a fost creat e nedesãvârşit, e imperfect şi carenţial. Ceea ce existã poate vãdi o anume inteligenţã, slujitã imperfect de mijloace imperfecte. (Bigoţilor le rãmân, desigur, pentru a înţelege de ce lumea creatã e imperfectã, şi mitologiile explicative—neascultarea Protopãrinţilor—la care am refuzat, pe drept, sã recurg aici.)
Creaţia e imperfectã, nedesãvârşitã, iar existenţa e anomicã; încredinţarea necesarã minţii e una raţionalã şi impersonalã, nu magicã.
Însã vã mai spun ceva—Iisus a lãsat oamenilor Poruncile, ‘etica virtuţilor’, cum se spune—nu nãdejdea în minuni; virtuţile teologice sunt eshatologice, privesc eshatonul—nu sunt credulitate. Ştiinţa nu poate aboli credinţa în fenomene rare; filozofia poate, însã, sã le aboleascã pretinsa semnificaţie teologicã şi religioasã—asta e în puterea filozofiei. Iisus a lãsat nãdejdea în puterea vindecãtoare a Poruncilor, nu în intervenţii supranaturale; iar teologii lucizi lasã rugãciunii douã funcţii—orânduirea fiinţei, şi rolul simbolic—iar simbolurile sunt şi ele realitãţi eficiente.