La 1 martie am aflat cã salariul pe ian. îl voi primi abia peste 18 z., aşadar pontajul fusese trimis degeaba; era primul salariu pe care am contat, însã, în febr., împotriva verosimilului şi a plauzibilitãţii, toate lucrurile pe care pãruse rezonabil sã contezi nu s—au întâmplat. Luna febr. e întâia, de peste patru ani, când n—am primit salariu. Primele 16 z. ale lunii febr. au trecut aşteptând zadarnic rambursul, ultimele 10 z.—aşteptând zadarnic salariul şi bonurile; între ele au fost 3 z. de virozã—cu mialgii, friguri, astenie. Tot ceea ce fusese plauzibil sã soseascã luna aceasta (rambursul, salariul, bonurile), n—a sosit, împotriva probabilitãţii. Existã, în viaţã, coincidenţe sardonice, descurajante, extenuante. Când am ajuns sã depind de salariu (şi bonuri), nu l(e)—am mai primit.

Unii se îmbatã de propria lor vorbãrie. Cuvintele sunt un drog puternic, iar locvacitatea cere dezintoxicare. Cuvintele sunt, ca superstiţia, ca ritualurile, soluţia iluzorie la ceea ce e resimţit ca duritate a existenţei. Cuvintele sunt aurolacul meu—cu starea de ameţealã descurajatã pe care o dau—ca sã nu vorbim despre încurajarea factice, contrariul a ceea ce pare sã fie.