Tainele Bisericii sunt misteriile Bisericii, dezvãluirile rezervate numai celor iniţiaţi (la care catehumenii nu au acces), sunt lucrurile DESTĂINUITE creştinilor, sunt destãinuirile fãcute iniţiaţilor—şi nu, aşa cum se rãstãlmãceşte din neştiinţã, nişte lucruri inexplicabile, de neînţeles—ceea ce schimbã complet sensul Sacramentelor.
Sacramentele sunt misteriile—ceea ce le e acordat numai aleşilor, destãinuirile fãcute celor care, prin ceva, le meritã.
Or, creştinii au ajuns sã priveascã Tainele cu ochii pãgânilor, din perspectiva pãgânilor, a neiniţiaţilor, a ‘câinilor’. Ajung sã vorbeascã despre Taine, de parcã acestea le—ar fi refuzate—ca şi cum dezvãluirea nu le—ar fi fost deja fãcutã, de parcã le—ar rãmâne interzisã, ca necreştinilor.
Tainele sunt, pentru creştini, destãinuiri, dezvãluiri. Ceva ce nu le era cunoscut, a fost aflat.