Caracteristica scrisului feminin
Existã un sens esenţial, filozofic, în care se poate sublinia cã ‘Middlemarch’ nu putea fi scris de Trollope, şi nici romanele acestuia, de Dna. Eliot, şi e deajuns sã citim istoria literaturii victoriene a lui Chesterton, pentru a vedea prestigiul literar al romancierelor victoriene; fapt este cã, începând chiar cu Radcliffe şi Austen, britanicii au o tradiţie a scrisului feminin—romanciere, poete, etc.—fãrã analog în Franţa şi, de fapt, pe continent.
Paradoxul teoriilor feministe, lansate în anii ’70, ale scriiturii feminine a fost sã încerce formularea caracteristicilor femininului în limbajul scientist al post—structuralismului, în terminologia abstractã a post—structuralismului, aşadar folosind un lexic fundamental inadecvat, incapabil sã exprime ceea ce era vizat, când ar fi fost de preferat sintaxe filozofice ca ale lui Simmel, Chartier, Heidegger, Marcel, Sartre, apte de nuanţe (cu toate cã o parte din structuralism se inspirase din Heidegger—Lacan, Foucault; însã structuraliştii heideggerieni au pãstrat mai degrabã un fel de simţ şi gust al calamburului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu