Scepticismul natural, instinctiv, înscris în firea unor oameni, poate sã fie bonom sau posomorât. Scepticismul e o caracteristicã temperamentalã, nu ceva învãţat. Oamenii pot învãţa numai sã fie mai neîncrezãtori, mai puţin încrezãtori—e altceva. Însã cu scepticismul autentic te naşti; nu se învaţã, şi nu se poate imita. Bunicã—mea era o persoanã de un scepticism religios natural, bonom şi radical, implacabil; pur şi simplu nu era deloc înclinatã, din fire, sã creadã elucubraţii, avea simţul realului, era imunã la nerozii, la spaimele superstiţioase, intuia naturalul şi firescul chiar în absenţa completã a datelor—postula naturalul.
Nu vreau sã fac din acest scepticism al bunicii mele mai mult decât putuse sã fie—însã mi—ar fi plãcut sã îl fi moştenit, ca înclinaţie, ca predispoziţie—nu era un scepticism universal, ci unul ţintit, religios—inapetenţa pentru fantasmagorii.