Despre romanescul ştiinţific şi pastişe
Un reprezentant al romanescului ştiinţific, în accepţia wellsianã, a fost un francez, Renard. Când se face istoria acestui subgen, se trece prea repede de la Flammarion, Verne, Wells, Doyle, Burroughs, Stapledon, Beresford, Wright, Lewis, la Priest şi la ‘celãlalt Wright’—autori de pastişe. Francezii l—au avut pe Renard, însã şi pe Maurois—exponenţii ‘SF—ului francez’—de fapt, romanescul ştiinţific wellsian.
Însã criteriul romanescului ştiinţific e unul cronologic—stilul, atât cât poate fi definit, fiind nu al unei tendinţe distincte, ci al vremii—e, pur şi simplu, SF—ul antebelic, cãruia îi aparţin şi Villiers, etc..
Ceea ce seduce la o pastişã e posibilitatea reuşitei—aşa cum sunt pastişele ruseşti ale lui Gib,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu