Cartea lui Bertram despre Nietzsche e scrisã în stilul ditirambic al lui ‘Zarathustra’, nu în acela lapidar al aforismelor nietzscheene; mie mi s—a pãrut prolixã, monotonã, şi de o reputaţie nejustificatã. Stilistic, e o pastişã nietzscheanã, de factura pseudo—clasicã a vremii, o pastişã a stilului lui ‘Zarathustra’; ca monografie, aparţine criticii literare, nu filozofiei, şi poate conta ca descriere a temelor şi a subiectelor nietzscheene, un repertoar ditirambic al lumii nietzscheene, supralicitând, cred, ipostazele auto—mitizatoare, ‘pozele mitice’, şi subiectele mitologice. Lucrarea e, cum am spus, descriptivã, neîncercând sã explice, nici din punctul de vedere al filozofiei, nici din acela al criticii literare. Nu explicã—ci descrie în ditirambi. Însã cartea le—a plãcut lui Benn şi tânãrului Cioran, şi a fost tradusã şi la noi, în anii ’90.
Nu ştiu dacã e cel mai bun lucru care s—a scris despre Nietzsche, eu am fost dezamãgit.