Îmi amintesc prânzurile în restaurante asiatice de cartier, luminoase încãperi londoneze unde înfulecam pilaful picant, pilaful acela învãpãiat; în Londra, berile nu m—au interesat deloc—însã dejunurile cu cereale şi mâncarea pakistanezã, da, era ceva pretenţii, pentru emigranţi, nu pentru turişti. În privinţa aceasta, eu n—am cunoscut moderaţie. Fiind un celibatar care nu gãteşte, mâncatul altundeva are ceva neapãrat memorabil.