Pânã şi schopenhauerienii mãnâncã de Crãciun. În Ajun am mâncat patru rulouri cu mere, douãsprezece sarmale, nişte mazãre, am ascultat disco—ul lui Yazoo; Heart e ideea de rock romanţios a camionagiilor. Mâncarea din Ajun înseamnã patru bonuri (rulourile, sarmalele, mazãrea, cola)—altele douã pentru ulei şi pâine, ketchup şi supã. De Crãciun am mâncat muşchi ţigãnesc, mi.—salam de varã, joi—musaca, budincã, pilaf, icetea, portocale. Vin.—ambele cappuccino Jacobs, portocale, mãsline.
De Crãciun, de la 4 ½ seara, New O., începând chiar cu colindul disco. Cântecele au între 3 ½--8 ¾’. Învãluit de ‘Blue Monday’. Am trecut, în gazetãrie, la discutarea de cântece. Din când în când, scurtul medalion Lodge—cele cinci seturi recomandate.
Ceea ce îmi şubrezeşte—sau contribuie la a—mi şubrezi—înţelegerea, concluziile.
Seara, D. C. f. Cutie.
A nu trãi—decizia de a nu trãi—surogatul.

Scâlcierea minţii muzicale. Am început cu D. C. f. Cutie—patru cântece. Care au, azi, o rezonanţã afectivã deosebitã. La amiazã, V. Halen, Funeral, Helloween, de la 4 ¾ seara: cafele& ‘Orgasmatron’—diagrama.
‘Day of the Lords’ aminteşte de Cave, de refrenul unui cântec de iubire—despre îngãduirea iubirii.
Am gândit Crãciunul acesta în termeni de rezultate, ceea ce a fost cam deprimant, cam descurajant.
Un remix cam rãguşit al lui ‘She’s Lost …’.

Joi, de la 12—Joy D., cinci cântece, şi cafea. Plus, de câteva ori, hitul lui Fancy.
Abia treptat, muzica lui Joy D. devine tot mai îmbietoare—de la ‘The Eternal’ (al treilea cântec) şi ‘Decades’, secvenţa de peste 25 de min. de bucurie muzicalã foarte purã—e ‘fenomenul Ministry’, mi s—a mai întâmplat aşa.

Dupã o întrerupere de peste 3 l., am reînceput, în preajma Crãciunului, sã beau cafea—dar nu mi—a mai plãcut—e şi altã cafea decât aceea din care eram obişnuit sã beau. Aceasta îmi dã o senzaţie neplãcutã.

Joi, vreme, ‘Hitiţii’ lui Riemschneider, bizantinologii, hispanicul\ ed.. Hispanicul, azi. Coapsele adultei.