sâmbătă, 22 decembrie 2012
O idee falsã despre întrebuinţarea limbajului.
Realitatea descurajantã, epuizantã, a urâtului vieţii, a accediei şi plictisului, a letargiei. Era era accedia întrupatã, apatia ipostaziatã, lipsa vieţii. Secãtura simboliza pentru mine urâtul vieţii, zãdãrnicia. Icoana urâtului, a apatiei, a accediei şi delãsãrii, prezenţa simbolicã şi descurajantã a urâtului, a accediei copleşitoare, secãturã secretând urâtul, plictisul, apatia, amorţeala. Un fenomen biologic, nu spiritual. Tarele familiale. Pluralitatea de posibilitãţi, paleta.
Flamura accediei împovãrãtoare—devenitã sensibilã încã la 29 de ani—iar efectivã, la 16 ani—capitularea.
Numai laturi ale bolii—nepriceperea limbajului, etc..
Succesorii.
Sacul& inserarea& ed., pilonul& evantaiul, spontan.
Legitãţi.
Adevãrul nearbitrar, chiar dacã ideal, imaginea raţionalã, neabstractã.
Întãrâtãri infraadolescentine, roata rãului.
Empiricul, finitul, sensul, vlaga de joi. Ed.. Ritm.
Naufragiu. Epavã.
Legitãţi. Mintea. Gândirea. Ca LW. Ca ‘Etica …’. Beck, sb.. Fantasme. Abstractul. Legitãţi.
Voinţa înseamnã înclinaţie, mişcare fireascã, sau eroism, decizie împotriva înclinaţiei?
Transcendentul e simbolicul. Reala punere în cauzã a sinelui—oare …? Interogaţia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e atat de complicat textul tau, incat o sa trebuiasca sa ma folosesc de hermineutica ca sa -l inteleg.incepand cu titlul, apoi cum sunt subtire la engleza am aflat cum l-ai incadrat in eticheta. hm. insa ma regasesc in ideea ta ca realitatea e descurajanta. este cand e desacralizata. omul religios depaseste uratenia care ne cuprinde des sau rar, in functie de anumite ceasuri in care ne miscam Cristian.
RăspundețiȘtergere