A fost un an caracterizat, probabil, de torpoare—ca atâţia alţii …. Abisul intenţiilor s—a adâncit. Anul acesta am citit douãsprezece cãrţi [1] şi o plachetã (de psihologie), şi am citit mult din alte patru cãrţi (o lucrare de psihanalizã, policierul scandinav, ‘Avatarul’, un vol. al ‘Halimalei’).
Când întâlnim cititori nemulţumiţi de ceea ce scriu Nabokov, Roth (americanul), Bellow, e bine sã ne amintim cã existã, vai, şi din cei care citesc cu nesaţ ceea ce publicã C. K. Kelly Martin, McCafferty, Zhang (ca sã citez lecturile Lenorei Appelhans—distopii [2], thrilleruri).


NOTE:

[1] Policierul scandinav, KI, romanul SF, cehul, mexicanii, Robbe—Grillet, RK, danezul, spaniolul, australianul, VN—aşadar, zece romane citite (şi mult din altele douã), o dramã, un vol. de memorialisticã, o culegere de basme.
[2] Lenore Appelhans numeşte ‘ucronia’, ‘trecut distopic’.