Admiraţia lui France pentru Rabelais era paradoxalã, net deconcertantã, de naturã sã surprindã, şi n—a fost urmatã de francieni (Ibrãileanu, Zarifopol, Lovinescu, Sadoveanu, Ralea, Paleologu); dealtfel, ea nu e nici prea des menţionatã, nici luatã în serios. Rabelais seamãnã cu Montaigne şi Sterne prin aceea cã e un autor mereu descoperit, mereu în avangardã. Adevãrul e cã nimeni n—a fost dispus sã vadã în France un rabelaisian; dacã mã gândesc bine, Flaubert n—a fost un rabelaisian cu totul secret, ceva din literatura lui mãrturisea asta, coincidea cu aceastã admiraţie, chiar dacã nu—n registrul stilului.
M—am gândit, azi, la France, fiindcã citea mult şi, drept critic, scria divers.
Tinereţea lui France, cititul, solitudinea. Biografia scandaloasã& ed. veche& ed. ĕ, postarea.
Reputaţia de faun, imoralitatea, libertinajul, etc..
Francienii autohtoni.