Dna. Wells precizeazã care sunt seriile pe care le recomandã în ansamblu—‘Wilde’ de Brandreth, K. Elliott, ‘Irene Adler’, Aaronovitch, naraţiunile lui Saunders. Aceştia sunt foiletoniştii zilei, legatarii lui Dickens, etc., ai povestitorilor populari de odinioarã. Seriile acestea au preluat locul foiletoanelor de pe vremuri, într—un timp de deflaţie marcatã a pieţei revistelor—foiletoanele nu se mai publicã în reviste, ca pe vremuri, ci direct ca vols.—e Sue, Féval, Dumas—vechii foiletonişti; chiar şi atunci, cele mai bune foiletoane promovau la culegerea în vol.. Nu rãmâneau în rev.—deşi aşa fuseserã citite (v. şi ceea ce îşi amintea Sadoul despre vechiul SF al americanilor). Azi, se publicã direct în vols. —dar sunt foiletoanele, ceea ce scriau Sue şi Dickens …. Bineînţeles, nici înainte nu trecea toatã literatura prin proba foiletonului. Vechile foiletoane erau un debuşeu. Unii n—au publicat aşa—mai ales, artizanii, sau calofilii. Unii, câţiva, publicau direct ca v.. Artificialitatea impusã, dar şi virtuozitatea cerutã de folietoane erau altele. E o întrebare cât din literatura aceasta a seriilor ar rezista ca foileton—suspansul, etc.. Probabil iscusinţa necesitatã de foiletoane s—a pierdut.