Ascetica are dreptate: existã o prezentare iniţialã a dispoziţiei, care poate fi acceptatã—sau nu. Înfãţişarea iniţialã e numai începutul pantei, propunerea, ispita. Dar nu face încã parte din trupul minţii, din întregul mintal. De ex., dispoziţia cãtre descurajare, defetismul. Existã tipare de descurajare, care se propun ca interpretare activã a unei situaţii—adicã, drept rãspuns.