Marea de diamant

Sexualitatea insaţiabilã a piticilor—în sexualitatea insaţiabilã, tiranicã, debordantã a piticului portretizat de Tournier trebuie vãzut un omagiu pentru romanul lui Grass. E ceva reprezentativ pentru fascinaţia monstruosului, a diformului şi patologicului, regãsibilã la amândoi—francezul o derivã din romantismul nocturn, cred. Sexualitatea agresivã a piticilor se regãseşte în ambele opere, e preocuparea ambilor. A lui Grass, nu mai puţin decât a francezului.

Evreul canadez are în minte fie o accepţie abstractã a hardcore—ului, reprezentarea unui set de trãsãturi, etc.—fie anumiţi reprezentanţi, ceva anume—oricum, diatribele lui succinte admit excepţii—şi pentru death, însã şi pentru hardcore—sunt generalizãri, nu ceva a priori. Important e cã evreul nu e fanatizat, primeazã empiricul, admite excepţii, sunt numai generalizãri. Ceea ce refuzã el e fie semnificaţia abstractã—‘hardcore—ul în principiu, teoretic, ideal’, modelul abstract, setul abstract, ideal—fie nişte trupe, nişte exponenţi.

Nevroza mimeazã fatalismul.

Fatalismul lui Conta înseamnã inevitabilul, inconturnabilul materialismului, înlãnţuirea fatalã, determinismul; e o teorie a determinismului, a inevitabilului determinist.

Marţi dim., cafele preparate în baie, pe radiatorul folosit ca reşou.

Câtã vreme am punk—mai ales, neascultat încã—cafele şi de citit ….

Nu numai deatherii brazilieni şi americani, dar şi aceia englezi, suedezi, şi blacker—ii. Climat, ambient muzical care evreului canadez îi e strãin.

A scrie ca H.—despre lecturile evreului şi ale afganului.

Marţi—de la 7 ¼ seara, cafele& muzicã.

H. despre ancheta lui RQ& Bachelard şi RQ& H. despre completism, regizorul completist& RQ şi recititul.

Marţi, dupã 8 ½ seara—al doilea rând de cafele al zilei.

Mi., dupã 3 ¼--cafele& muzicã (dupã un Bad R.—o colindã—şi un Cut C., Lemonheads). Aceştia din urmã fac un fel de country—‘The Outdoor Type’; şi e una din muzicile cele mai potrivite temperamentului meu, ceva îmbietor.
Evreul canadez& duritatea muzicii, cr., balamaua. E vorba despre duritate—punk—ul, death—ul ….

În cazul meu, alternativa—intelectualã, şi de orice fel—la ateism nu e credinţa, ci superstiţia. Am de ales între a fi ateu, şi a fi superstiţios.

Prezentarea pentru rezidenţi de azi—osteologie: osteosarcoame, mielom, osteocondrom—mi—a redat încrederea în mintea mea.

A existat o proporţionalitate a eforturilor şi a delãsãrii, a înnoirii şi a letargiei, reacţia nevroticã fiind pe mãsura încercãrii de ajustare.

Paleta muzicalã fusese gânditã nu ca îngrãdire, ci ca nearb..

Mi., de la 5 ¼ seara—al doilea rând de cafele al zilei, şi muzicã.

Avusesem tendinţa, timpurie, de a contraveni—grunge—ul pe cont propriu, Smashing P., P. Jam, etc.—plus intelectualii ….

Brusc—discutarea unei scene dintr—un roman, ca ‘Lotar’ despre Wallace.

RQ& afganul& PF, cf. ieri& ed., ca PF.

Ideea de gazetãrie filozoficã—la care am ajuns amintindu—mi de artisticitatea lui Dostoievski, şi utilizarea, întrebuinţarea nefilozofardã, literarã, general—umanã, pe care i—o dã A..

Hernia& angiomul& casete. Inspirul.

Franceza. Manualul. Congresul. Munte. Defetismul. ’90. Fustã& vrutã. Privirea, ieri. Pontajul.

Joi seara, de la 9 ½--al doilea rând de cafele al zilei.

‘Halimaua’ o începusem, sau vrusesem sã o—ncep, la vreo zece z. dupã thriller—într—o luni, cred, întâia de dupã leafã.

Medievalii şi accidentalul; cunoaşterea esenţialã, doar prin idei generale, nu pãrea o limitare. Cunoaşterea individualului ar fi participat, cumva, la vicisitudinile şi condiţia acestuia, la nedesãvârşirea lui. De unde şi înţelegerea metafizicii ca ştiinţã a esenţelor.

La 4 s.—Marina …. La 4—6 s.—vademecumul, tomismul, laturi.

Paradoxul care face ca romanticii sã fi preferat clasicismul mundan şi prozaic al lui Molière, acelora, intrinsec romantice, ale lui Racine şi Corneille; ceea ce e valabil şi pentru Cervantes, literatura spaniolã, etc.. Din clasicismul autohton, romanticii francezi nu au ales ceea ce fusese mai romantic—ci dimpotrivã—e foarte paradoxal. Exigenţa lor era, adesea, una realistã—sau în direcţia realismului. Pretindeau un plus de realism. Cred, însã, cã cearta lor a fost mai mult cu profesorii de literaturã ai vremii, cu canoanele lor, cu înţelegerea şcolãreascã; lupta lor a fost una pentru stil.

Vin., de la 12 ¾--cafele şi muzicã; abia la 3 s. am descoperit cã am mult mai mult punk decât crezusem. La 4 s.—grunge& experienţe. La 3 s.—P., restul punk—ului. La 2 s.—paletã, industrial—ul. La 5 s.—biscuiţi, grunge ….
La 2 s.—Iggy ….

Credulitatea şi simplismul. Forma luatã de credulitate e simplismul. Ca reprezentãri simpliste—şi idei netranşante.

Vin., cãtre 1 ¾--al doilea rând de cafele.

‘Oblomov’ e o satirã chiar mai puţin decât ‘Quijote’, provine dintr—o conştiinţã literarã mai limpede, din mai multã precizie, şi e mai puţin satiric decât romanul spaniol—se poate spune asta, fãrã a forţa interpretarea, rusul nu şi—a propus în primul rând ‘sã satirizeze moravurile nobilimii provinciale’—altfel, romanul vorbeşte pentru el însuşi; implauzibilitatea strepezirii, a blazãrii—referitor la romane—disonanţa.

RQ& afganul& BW—Asimov, FH, ‘Narnia’, Tolkien—Simmons& 3 x SF (Card, Banks). Deprinderea de a citi secvenţe de romane—de a citi romanele ca secvenţe, efectul. Queneau& afganul& catolicul Watson. Universuri. Lumi. Patru autori de SF.

Existã organisme care rateazã. Înţelegerea psihismelor în termeni biologici mi se pare mai convingãtoare.

‘Parma’—deprinderea celor câteva pag.—câteva zeci de pag.—Loara—scoţianul şi Dumas—‘epiderma’—‘Fracasse’—a afla—a testa. Victorienii. Calitatea literarã, a stilului, nu e secundarã—şi nu e totul.

Caricatura vieţii religioase—superstiţia—pretextul—marea—necrolatria—când cineva e în halul acesta …--nesaţul mistic—substituirea—anomalia. Ipocrizia—nelucrarea poruncilor. Ipoteza falsã. Credulitatea.
Partea de adevãr.