Nişte cititoare ale blogului Gabriellei Alù îşi povestesc idila cu ‘Arcul de triumf’ (a cãrui ecranizare mai nouã, vãzutã la ruşi, era filmul meu predilect, în copilãrie)—aşa, una mãrturiseşte cã a adorat romanul—altcineva destãinuie cã reciteşte într—una ‘Arcul de triumf’—o altã cititoare spune cã a recitit romanul de mãcar zece ori, în trei decenii—altcineva, care deţine douã exemplare ale cãrţii, dezvãluie şi cã o reciteşte mãcar o datã pe an …. Nu m—aş fi gândit cã Remarque mai galvanizeazã asemenea energii de lecturã—dar asta mã intereseazã mai mult decât o estimare blazatã, sastisitã, ironicã şi negativã ….
E sugestiv şi pentru tempo—ul recitirii—într—una (ca Gracq; fie şi numai o vreme, ca A.)—anual—la trei ani ….

Undeva, Gabriella Alù analizeazã laitmotivele ungurului Márai, referindu—se la un microroman al acestuia—‘puţin mai mult de o sutã de pagini’. Alù spune cã a recitit ‘de mai multe ori’ ‘douã vols. autobiografice’ ale ungurului.