AFECTAREA LUI ARGHEZI.—Existã o indiscutabilã afectare a lui Arghezi, cu numeroasele arte poetice, cu insistenta tematizare a ludicului verbal, a artisticitãţii literare, etc., cu enunţarea plãcerii jocului verbal, etc.. Arghezi şi—a tematizat insistent propriul scris, e ceva necaracteristic marilor autori, ca Bloy sau Joyce. La Arghezi existã ceva afectat, şi un nivel prea elementar, ca sã nu—l numim rudimentar, al înţelegerii plãcerii stilului. Conştiinţa lui artisticã nu e atât exclusiv verbalã, cât pare supradimensionatã faţã de realizãri. Cred cã defectul major al lui Arghezi e afectarea aceasta. Plãcerea verbalã se trãieşte, nu se analizeazã. Ideile nu—l serveau pe Arghezi pentru a avea şi ceva interesant de destãinuit despre arta scrisului.
Arghezi lasã impresia cã îi plãcea sã pozeze ca artizan, existã la el o vanitate mundanã, nejustificatã, şi ceva pozeur, aceastã carenţã impietând asupra versurilor lui, al cãror bronz devine tinichea la turnarea în formele artei poetice, etc.. Pentru cã reflecţia lui asupra limbajului e incompetentã şi lipsitã de profunzime—Barbu având, în linii mari, dreptate, împotriva lui Ş. Cioculescu şi a acelora care subliniazã pretinsul intelectualism arghezian, fundamental înşelãtor—şi anost. Cauza aparentului intelectualism arghezian poate fi numai pledatã.