Un om ca Bloy, o minte ca a lui—mult mai degrabă decât Huysmans (dar faptul că eram prevenit împotriva erudiţiei latine a acestuia nu m—a împiedicat să gust, în ’97, romanul său cel mai faimos)—ar fi ştiut ce să facă pentru patristica latină—acei Victorinus de Pettau, Commodian, etc.; şi se poate avansa teza că lui Claudel i—a aparţinut o asemenea minte—iar la modernistul englez v. H. există străfulgerări de geniu patrologic în ceea ce priveşte tezaurul apusean.