În loc să vorbim despre raţionalismul filozofilor, ar trebui să ne referim la raţionalitatea lor, trăsătura lor raţională—şi deprinderile aferente. Filozofiile lor (Descartes, Spinoza, Leibniz) sunt raţionale, exprimând caracteristicile unor minţi (nu algoritme impersonale, ci amprenta, matricea personalului), nu raţionaliste.
Explorarea raţionalităţii unei filozofii, a caracteristicilor ei raţionale, ca gesturi, operaţii, paşi, etc.. E adevărat că modelul unora dintre aceste filozofii e matematica—şi nu ştiu dacă ar fi mai sugestiv să vorbim despre ‚cunoaşterea matematică’ (mai degrabă decât ştiinţa ca rezultat, ca finisare).