Mitul Căderii, mit al umanizării, afirmă că antropogeneza presupune deschiderea unui registru nou de acţiune, schimbă natura acţiunilor—deschide posibilitatea binelui, însă şi a răului—ambele, nepredicabile relativ la regnurile precedente.
Abia mitul Căderii e mitul facerii omului, al inaugurării umanului. Speculaţiile scolastice (omul ar fi fost destinat fericirii supranaturale chiar dacă nu greşea) pornesc de la o neînţelegere, de la o ipoteză istorică.
Abia Căderea e crearea omului, care comportă riscuri şi beneficii. Există riscul răului.
‘Cunoaşterea binelui şi a răului’ înseamnă, pur şi simplu, binele şi răul—acţiunea trece în registrul conştienţei
Libertatea e mereu ‘faţă de ceva’, relativă la ceva.