Portretul mi se părea cunoscut, văd că ar şi fi trebuit; nu e numai eleganţa preoţilor apuseni antebelici, e şi eleganţa inteligenţei, la unul din moderniştii cei mai originali şi de cea mai certă profunzime filozofică. Acum, numele lui, rezervat discuţiilor savante, revine ĩn legtură cu Eniclica unui papă iezuit.

(Completază, împreună cu Teilhard şi Blondel, triada precursorilor lui Lubac—doi iezuiţi şi un laic.)