Фεύγε, σιώπα, ήσύχαζε! Fuge, tace, quisce!

M—am gandit, zilele acestea, la ceva mentionat in Pateric. Cum putem intelege ceea ce se spune acolo despre privegherea dinaintea duminicii a acestui Parinte? Deprinderea Avvei Arsenie de a priveghea inaintea duminicii poate fi inteleasa in trei moduri. Intors cu spatele catre apus, catre soarele apunand, Avva se ruga, cu mainile inaltate catre cer, pana ce soarele ii stralucea din nou pe chip—adica, pana cand se transfigure, pana devenea luminos. I—am spus astazi cuiva, in timp ce asteptam intervalul necesar pentru determinarea washout—ului, care cred eu ca sunt cele trei interpretari ale anecdotei despre Avva Arsenie—interpretarea in registrul fabulosului: se ruga pana ce rasarea soarele in mod miraculos, rugaciunea lui facea sa rasara soarele in mod minunat—interpretarea ascetica, sau morala, gaseste ca Avva se ruga pana in zori: fiind cu fata catre rasarit, Avva Arsenie se ruga pana la rasaritul soarelui, care ii stralucea iarasi pe chip; adica, se ruga toata noaptea, priveghea inaintea duminicii—si se ruga pana ce se transfigura, pana ce chipul ii devenea luminos, aceasta ar fi interpretarea neptica sau isihasta, Avva Arsenie se ruga pana la transfigurare, pana ce se schimba la fata.