Primii mari teologi imanentişti occidentali—Feuerbach, Hegel, probabil şi alţi hegelieni, şi unii autori dinainte de Hegel (Kant, unii iluminişti, etc., toată pârga culturii intelectuale moderne).
Feuerbach face o analiză imanentistă, însă nu antireligioasă, a creştinismului în termenii săi esenţiali; e un ‘teolog secular’, aşa că nu e surprinzătoare admiraţia pe care i—o poartă cei interesaţi de Bonhoeffer (cu toate că publicul său creştin nu e restrâns, limitat la aceştia).
Teologia imanentistă occidentală, chiar drept critică seculară, e distinctă de fenomenul filozofic—literar al anticreştinismului; termenii imanenţei, cred unii, sunt mai proprii analizei şi înţelegerii religiei, analiză care să fie o filozofie, şi nu o parafrază pioasă, un ecou drapat în straiul filozofic, psitacism.