Atunci când nişte intelectuali contemporani se declară interesaţi de prezentările populare ale gnosticismului antic, asta spune ceva şi despre interesul intrinsec al acestuia (e o doctrină, sau un grup de doctrine, care atrag atenţia), cât şi despre falimentul, măcar relativ, al alternativelor—intelectualii găsesc în prezentările populare, tendenţioase, ale gnosticismului, ceea ce nu le oferă predania creştinismelor apostolice accesibilă curent. Mă nemulţumeşte suficienţa conservatorilor grăbiţi să muştruluiască ‘derapajele intelectuale’, etc., când ceea ce ar trebui să observăm e contrariul: interesul unor învăţături—şi apatia suscitată de predaniile curente.
E vorba despre modă—însă aceasta caracterizează şi convertirile, etc.. Tot moda suscită şi ‘valurile’ de convertiri, etc., iar Lourdes popular nu e mai nobil ca Hammadi—ul popularizării.
Există un aport al gnosticismului antic reciclat la spiritualitatea contemporană.