Idealismul gnoseologic nu trebuie confundat, însă, cu criticismul, cu gnoseologia ştiinţifică. Cu alte cuvinte, criticismul nu e un idealism.
La Platon, accentul principal se află pe idealismul ontologic, o formă de realism (realismul antic), iar idealismul gnoseologic, în măsura în care există, se corelează cu acesta, e corolarul ontologiei idealiste. Idealismul gnoseologic platonician e existent ca şi corolar al idealismului său fundamental, fiinţial.
Nu e vorba, s—a înţeles, despre subiecte—Fichte vorbeşte şi despre ‘obiecte’, etc.—ci despre principiul sau temeiul gândirii, al înţelegerii.