Modalităţi principale ale criticii literare moderne

În ceea ce priveşte critica literară, exclusivismul se manifestă ca scientism (punerea în cauză a interesului ‘experienţei relatate’, aşa cum apare ea în formatul epistolar, al jurnalului, al paginii inspirate, al vioiciunii ocazionalului, al scrierii ocazionale, al remarcii), sau ca empirism dezlânat (negarea francă, sau dezinteresul faţă de modalitatea criticii obiective, finisate, impersonale).
Analiza poate surveni în ambele modalităţi—remarca comunicată în format epistolar, sau cunoaşterea trăsăturilor obiective, reale, ale operei. Epistolarul poate însemna tot analiză. La rândul ei, critica obiectivă poate viza esenţa, esenţa a cărei cunoaştere devine realizare lăuntrică, deschidere.
Scientismul critic contestă interesul epistolarului—empirismul tinde către bagatelizarea strădaniei de cunoaştere obiectivă.
Cunoaşterea esenţei poate lua formă analitică.