Se poate vorbi despre nivele ale interpretării valabile, legitime: de ex., aprecierea la lectură, ceea ce nu înseamnă prea mult, şi corespunde impresiei—altceva decât cunoaşterea. Nu cunoşti cu adevărat ceva în modul acesta—e numai impresia primă, întâlnirea, distinctă de cunoaştere. Adâncirea e netautologică, duce dincolo de acel întâi nivel al înţelegerii. O primă orientare poate fi rectificată complet, basculată.
Impresia e schiţa cunoaşterii; valabilitatea ei depinde de multe—de persoană, de moment, de circumstanţe. Cunoaşterea e un polinom.