Budismul îndeplineşte contrariul creştinismului—idolatria ca atare, zeităţi fără principiul metafizic. Budismul dezinstituie principiul metafizic, şi face loc idolatriei, smintirii. Nu mai există substratul metafizic a toate—şi rămâne panteonul, ca şi deprinderile superstiţioase, etc., zgura religiei. Mintea budistă, dacă vine vorba despre religia populară, mitologică, e, prin compensaţie, neascetică.
Creştinismul nu e un teism în sens convenţional—nu aduce zeităţi, ci emancipează de ele—Sf. Bonifaciu şi lupta împotriva idolatriei; budismul suprimă teismul metafizic, pentru a lăsa idolatria. Pe scurt, budismul face ceea ce creştinismul desface, reprezintă tendinţa contrarie, sublinierea idolatriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu