Studiul lui Pater despre Coleridge şi mintea lui, o analiză timpurie, de ansamblu, provine nu din afinitate sau înrudire, ci din opoziţie şi neasemănare, din aspiraţii intelectuale divergente—din divergenţă marcată; e un studiu inspirat nu de afinitate şi înrudire, semnificaţia lui provine din antagonismul resimţit, şi din indiferenţa suverană a lui Pater faţă de măcar unele din subiectele lui Coleridge (teologia curentă, etc., care sunt bagatelizate cu un gest larg, arătând, poate, şi inapetenţa generaţiei mai tinere faţă de preocupările care îi mai galvanizau pe unii romantici). Trebuie ţinut seama şi de vârsta criticului.
Dar viziunea traducătorului lui Nansen (decât care era cu cinci ani mai tânăr, şi cu 27 mai tânăr ca Pater), şi comparaţia cu ‘Maupin’, sunt remarcabile.
Pater era cu 16 ani mai tânăr decât Renan, şi a încercat să fie un Renan englez; poate că faptul nu e menţionat, deoarece rezultatele sunt aşa de originale. I—a supravieţuit doi ani orientalistului francez (al cărui paradox a fost să îi fi displăcut, în fond, filozofia civilizaţiilor de care s—a ocupat; legăturile lui cu Comte şi Berthelot l—au ajutat, şi are un cuvânt despre ‘imensitatea universului’—şi zădărnicia jurnalelor).
Pater teoretiza bine modernitatea, şi înţelegerea modernă, şi face parte din valul lui France şi Meredith, care l—a avut drept legatar pe Schwob.
Schwob a fost popularizatorul acestei lumi—distilarea culturală simbolistă, anglofilă, a culturii umaniste începute cu Comte, Sainte—Beuve, Renan (al cărei beneficiar fusese şi Renard, ca şi admonestatul Amiel). Iar dacă îmi amintesc bine, evreul argentinian fusese cititorul lui Schwob.