Peplum de un imens umor involuntar, filmat de un regizor important şi foarte experimentat—Walsh, ‘Estera şi regele’ anunţã, în dispreţul oricãrei nu acurateţi, însã mãcar verosimilitãţi istorice minime, majoritatea tendinţelor peplumului italian.
Altundeva, am spus cã interpretul regelui persan îmi place mai puţin ca al lui Haman; însã în planurile apropiate are chiar o fizionomie de pramatie rea, parşivã, crudã.
Eram curios sã vãd cum aratã necropola—scena dintre morminte e scurtã, însã bunã.
Walsh aratã cã Estera era nu o curvã neruşinatã, ci o îndrãgostitã cu inima împãrţitã.

Cartea Esterei e un microroman cuprins în Vechiul Testament—un scurt roman filozofic, la fel ca ‘Iudita’ şi ‘Iona’. Ea explicã originea Purimului, o celebrare veselã. Sãrbãtoarea o aveau şi persanii, de la care o primiserã, apoi, babilonienii. Ca literaturã, ‘Estera’ e excepţionalã, biblistul Valdés o numeşte ‘una din cãrţile cele mai frumoase din Biblie’, relatare ‘scrisã cu ironie şi umor, […] plinã de sânge şi de moarte’; în plus, cartea l—a inspirat pe autorul ‘Iuditei’, un alt microroman biblic, aşadar îi suntem dublu recunoscãtori.