Nostalgie de la boue

Domolirea tendinţelor false, provenite din iluzii. Ceea ce nu e apatie.

INTENŢIA INIŢIALĂ DE LECTURĂ. Ideea fusese aceea de a citi douã cãrţi—în patru z. (luni—joi); douã cãrţi mai scurte—iar sb.& dum.,

Ceea ce e valabil pentru corpuri bisericeşti, nu e valabil pentru indivizi. Fiindcã ansamblul şi individul funcţioneazã în mod diferit. Individul nu e, în drama mântuirii, o unitate statisticã, nu e obţinut prin scindarea blocului statistic.

Întâietatea revine în mod firesc literaturii.

Memorialul erotic al lui Ross are un ton schopenhauerian, e ceva schopenhauerian în asta—inclusiv tabelul acela rezumativ.

Binele care ni se întâmplã n—ar trebui sã ne surprindã mai mult decât rãul—sunt la fel de empirice.

A invoca histologia, principiile fiziologiei ţesuturilor, etc., în faţa unei plãgi, e ceva la fel de ipocrit ca enunţarea doctrinei gândurilor, şi a axiomelor ascetice, în faţa rãului ambiant, cotidian—invidia, calomnia, mahalagismul, distructivitatea, etc.. Duhovnicii aleg, în general, sã se cantoneze în sfera unor principii neptice foarte generale—însã nu descriu, nu dau o idee despre—şi nu avertizeazã împotriva rãului real. În numele tratamentului etiologic, se dizerteazã, prolix, despre lucruri lipsite de legãturã cu practica. Ei asta fac—iar Gautama ironizase pedanteria şi—mai rãu—inutilitatea acestui procedeu de retoricã religioasã vanã. Mã refer la ‘întrebãrile rãnitului’, care vrea ca, mai întâi, sã afle ‘cauzele’, etc..

Mi se pare cã Ross scrie mai bine despre cinema, decât despre subiecte filozofice abstracte.

Noica era mai puţin necruţãtor—deşi, din pãcate, condescendent—cu Blaga, decât Paleologu.

Ornea, interbelicii. Fries era un fel de —înregimentarea sub flamura lui Fries, încartiruirea, etc., nu spun ceva prea bun despre înţelegerea unui intelectual postbelic—desuetudinea proiectului friesian. Ingenios, însã anost şi îmbâcsit, tern, burghez.

Kant—Hegel—Piaget, Chomsky, Andrei, chiar Prigogine (pe care tind constant sã—l confund, gândindu—mã la culegerea de scrisori cititã în ’96, cu … Monod). Patrologul& psihologul evreu citat.

Estetism revendicat, moralã, romanul medieval chinez, acela coreean, prezentul, cu ce ies, poezia, timbru,

Ross vorbeşte despre delaţiunea lui Aristofan. Discreditare şi denunţare culpabilã a maieutului, ca un soi de complicitate sau asociere la lichidarea lui.

Citit, piaţã, ritm, mâncarea, etc..

Paginile lui Ross—‘Robotul’—thrillerul francez ecranizat—confidenţele amare, posace—fotomodele, arhetipuri—overlorzii—Lucas—râs.

Cafea. Cola. Cafele. Piaţã. Mâncarea. Berea. Beri ….

Roeg: ’68—’80 (cinci filme)&

Gielgud a fãcut un film cu Hitchcock, în anii ’30.

Marţi/ mi.—2 ¾ dim.; vin.—8 ½ seara. Piaţã& pepeni& ‘putoarea’&

Nin& Rand.
Alineatul despre limitele şi defectele înţelegerii psihologice de care era capabilã Dna. Rand.

Dna. K., sem. VIII& culori tari, învãpãiate, empiricul, relieful, prezentul. Culori neestompate, neatenuate—le numeam ‘colori’. Coapse rãcoroase. Antologia& romanul—sovietice. Forumul. Culegerea.

Unii autori citeazã filme, pentru cã îşi amintesc mai degrabã lucruri pe care le—au vãzut, decât pe care le—au citit.

Sb.—de la 2,6… mil., la 1,8 mil..

‘Fric’—mailul& evreul elveţian, studiile.
Formaliştii ruşi.

Zornãitul, clinchetul van al atomilor lovindu—se aleator, ciocnindu—se întâmplãtor.

Umanul ignorat, batjocorit, desconsiderat—şi nimeni nu se înşealã în privinţa umanului. Cauza antipatiei.

Când, unde a vorbit Iisus despre unirea postumã cu Dumnezeu, divinizare, etc.? Acestea sunt noţiuni pur pãgâne, greceşti. Iisus nu a predicat niciodatã teoza, unirea sufletului cu Dumnezeu—acestea sunt adiţii pãgâne.

Poezia—Nietzsche, Coşbuc, argentinienii rivali, pe urma poeziei citate, manualul vechi, graţia desuetã.

Ieri, sb.—Heine, Wieland …--lui D. Toma îi plãcea ‘Oberon’, o spunea surprins, vorbea despre ‘Oberon’ ca despre o surprizã plãcutã, ceva remarcabil, o descoperire. Facilitatea& uşurinţa. Culegerea de poezie africanã—luni. ‘Genealogia …’, ‘Naşterea …’, ‘Cazul …’.
Joi seara. Ieri dim..

Prezenţa coclelii rãutãţii.

Bibérì.

Obiecţii absurde—de ex., evreul argentinian credea cã defectul general al SF—ului e amplificarea insolitului—insolit magnificat, amplificat—arbitrar, în dispreţul simţului literar.

Recapitulãrile de literaturã germanã ale lui FN.

Gândul la personajul lui Pitol m—a înseninat imediat.

Eseistica eliadescã e gazetãrie culeasã—e culegerea ziaristicii.

Prodigios instinct vital, simţirea jivinelor, a animalitãţii—şi a diferenţelor.

Dum., am revãzut câteva pag. din ‘Despre lucrurile …’ (titlu înşelãtor, prin revendicarea vanã)—inspiraţia, nouã—de la. A.. Citate. A.&. Trad. discreditate.
Cu gândul la paletã (eseuri, articole, gândirea). Mintea& tiparul. Nearb..
4 x BW—vremelnicul& ≠, inferioritatea lui subliniatã& ocazionalul, formatul& formatul scurt: IV (AS& ‘Morgan’& nemţii …).
A testa. ≠& dezmorţirea& postãri scurte--≠, vreme (la 6 l.).
La 7 l..

Mã gândesc la demnitatea umanã—deşi poate discretã, neostentativã, anostã—a lui ME—e ceva care impune.
Vizitarea de cãtre strãmoş.

Gestionarea—tonul impersonal, inexpresivitatea, cu estomparea ocazionalului.

‘Naşteri …’—nu ‘Întoarcerea’.
Disonanţe.
Impresia dublã, contradictorie—culegerea de ziaristicã postbelicã—şi lucrarea despre yoga.

Subiecte ingrate, ‘meschine’, sãrace, neofertante.

Spectacolul nepreţuit al bãşcãlioşilor imbecili—pe cât de bãşcãlioşi, pe atât de imbecili şi de mãrginiţi, de o zeflemea direct proporţionalã cu prostia—vicleni şi mãrginiţi, perfizi şi meschini.

Oprelişti, prohibiţii, interdicţii, îngrãdiri.

Caracterul potrivnic vieţii al mult din ceea ce denumim creştinism—autoritarismul eclezial absurd, etc..