O ipotezã nerealistã fusese aceea cã Tresmontant era la fel de convins de toate afirmaţiile lui, şi cã era de o probitate şi sinceritate impecabile; e mai probabil cã, în secret sau nu, subconştient sau lucid, nu era încredinţat în egalã mãsurã de toate câte le spunea, de adevãrul şi raţionalitatea a toate. Erau în joc factori psihici diverşi. Strategia aceasta poate fi uneori intuitã. Nu înseamnã cã Tresmontant şi credea mereu ceea ce spunea—sau în mãsura la care o lãsa sã se înţeleagã.