Impresiile lui Seifert despre viaţa bisericeascã antebelicã erau unele foarte pozitive—undeva, evocã atmosfera bisericeascã a lunii mai, ‘melodia caldã şi cantabilã’ a imnurilor mariane baroce, şi—l citeazã pe Dvořák, recomandând oratoriile acestuia—cultura religioasã interpretatã în termeni imanenţi. E un eseu hazlittian despre muzicã. Aparţine unei culegeri de scrieri memorialistice.
‘Toate frumuseţile lumii’ e masacrat, foarte desfigurat, de o traducere scãlâmbã (Jean Grosu); însã eseul despre muzicã al lui Jaroslav Seifert e o bucurie. Are lucruri minunate de spus despre oratoriile cehe, ‘Mireasa vândutã’, însã şi o ironie neavenitã faţã de opereta vienezã, chipurile desuetã. Oricum, izbutit eseu!

Articolul despre legãturile cãrţilor se intituleazã, prin metonimie, ‘Magnolii …’. Aceasta dã o idee despre vioiciunea inefabilã a minţii memorialistului.

Altundeva, autorul scrie interesant despre cartierele, barurile şi cârciumioarele din Brno, şi poezia cubistã care se scria acolo. Seifert are şi un eseu despre anarhismul ceh—minerii anarhişti din nord, S. Neumann, pantofarul Kácha.

Procedeul seifertian meritã studiat—de ex., un eseu vorbeşte despre iubita roşcatã din adolescenţã, sãrutul din bisericã, ‘Şapte zile la Lourdes’ a lui Horký (scrisã ‘cu o indignare înverşunatã şi cu o brutalitate juvenilã’); însã toate eseurile celei de—a doua pãrţi—despre magnolii şi legãturi de cãrţi—despre Eos şi vinul francez de la hotel—despre pamfletarul bentonic şi misogin—despre cimitire —despre mişcarea anarhistã cehã—despre caricaturistul limbut—despre adolescenta sãrutatã şi cãrţile lui Horký—sunt de o artisticitate frapantã.