‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
joi, 23 august 2012
Când mã gândesc la sãrmanul Pinocchio între cei doi pungaşi care îi vor binele, la Pinocchio ajuns pe mâna binefãcãtorilor sãi dezinteresaţi—cum sunt majoritatea celor pe care se întâmplã sã îi întâlnim, îmi amintesc de ‘Muzicã de noapte’ (BUG Mafia feat. M & G). Însã, în viaţã, cuplurile acestea de coţcari sunt urâte, profund dizgraţioase, şi, prin mãrginirea caracteristicã prostiei, penibile. Prostia rãutãcioasã şi vicleanã are o lucire care poate fi recunoscutã cu destulã precizie.
Trãim în lumea lui Pinocchio.
‘Pinocchio’, roman de o inteligenţã artisticã negreşelnicã, e cartea pentru copii, adresatã copiilor, cea mai stimatã de cãtre adulţi, care le impune adulţilor prin adevãrul ei aspru, brutal, abrupt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu