Bucuria existenţei e corelatã cu afirmarea frumuseţii, cu celebrarea frumuseţii în inteligenţã şi echilibru, şi precizia aprecierii ei, şi dezmorţirea.

Pavãza, alibiul, pretextul ‘modestiei’—însã, vai, şi cei modeşti pot fi otrepe. ‘Nu poate fi rea—de vreme ce e modestã!’ Ba poate, când modestia înseamnã frustrare şi delãsare.

Am confundat eseul despre înflorirea castanilor şi vinurile franceze, cu acela despre zorii amânaţi—Eos.

Sintaxã, operaţii—nu elemente.

Cartiere, anotimpuri, timbrul.

Slinul, zgura pornirii, a potrivniciei, a crispãrii, a non—self—ului.

A ‘merge pe’ filme—cr. narativ—ca Ep. Sigrist despre câţiva regizori asiatici—ca Larcher, pe scurt, concizia. Interes narativ. Precizia.

Micii de la popas, patiseria sibianã, prânzul îmbietor.

IV:--familiarismul insolent& accentele cehe& regizori& ortografierea greşitã—prenumele ortografiat greşit.

Critica trebuie sã fie ocazia pentru gândire—însã şi pentru a scrie prozã bunã. Justificarea criticii sunt gândirea, elucidarea, explicarea—însã şi stilul.

Ocazia iubirii prozaice.

Invidia e opritã cu toatã stricteţea poruncii dumnezeieşti; cu alte cuvinte, legiuitorul a crezut —o atât de importantã, încât sã îi acorde o poruncã, o lege. ‘Sã nu invidiezi’; esenţa acestei porunci, formulatã ca o oprelişte, e invidia. Porunca aceasta opreşte de la invidie, de la pizmã—de la frustrare—şi chiar enunţã câteva din principalele ei forme, ca pentru a explicita, prin amãnunţire, care e obiectul interdicţiei.

Dicţia ternã, anostã—şi nerecurgerea la trucurile oratoriei convenţionale.

Luni—berea, muzica, al doilea v., vremea toridã—Hendrix—sistarea continuã—celebrarea luminii taborice.

Chiar dacã nu sunt liric adevãrate, ele se adeveresc fiziologic.

Mie mi s—a pãrut cã memorialistica cehului ilustreazã mai degrabã hedonismul funciar, decât dizidenţa.

Luni seara am vãzut, la colţul unei strãzi, un pisoi—cenuşiu cu alb—aşa de epuizat, cã mieuna inaudibil. Întâi a traversat, nonşalant, cãtre mine—a mieunat neauzit, stors, implorator, privindu—mã—apoi s—a întors; era un pisoi foarte mic, murdãrel, pirpiriu, cãruia vecinãtatea unui magazin nu pãrea sã îi ajute. O fiinţã deja marginalizatã. Pisoiul slãbuţ, slinos, din seara de luni; pãrea sã nu ţinã seama de claxoane, etc., într—atât era de aiurit de foame, de epuizare. Viaţa lui umilã, nãdejdea lui inaudibilã, nu intereseazã pe nimeni.

Ca citite de …--patrologul, catolicul Watson, H..

REZUMATE CONŞTIINCIOASE ŞI ŞCOLĂREŞTI—ţinând de rutina şcolarã a rezumatelor. Postãrile autohtonilor, constând din indigeste rezumate conştiincioase şi şcolãreşti (italianca, scandinavul).
Rezumatul e surogatul şcolãresc, pedestru, anost, al criticii—anoste rezumate şcolãreşti, sârguincioase.

Sentimentul vieţii fizice.

Lãutarii şi mireasa—violurile care încheiau nunţile, beţia nuntaşilor—înjosirea—pasul IV—‘ruşinea’.

Ipocritã ordinarã—aniversarea mea—enervarea, veninul—cunoaşterea pozitivã.

Am crescut într—un mediu de otrepe care reprezentau bibliofilia ca manie—şi erau indignaţi de bibliofilie, scoşi din minţi; lãsau o fiinţã de doi ani sã copilãreascã în preajma unui muribund, etc.. Era, la ei, o conjuncţie de oligofrenism şi rãutate, sadism—‘stricteţea’ deploratã de unchiul meu, pedofilul.

O anume muzicã cere deprindere—Jane’s …, Circle, hip hop—ul—aparenţa anostã, ternã, şi orfevrãria, filigranul ascuns. Pentru mine, e inteligibilã treptat. Ba chiar … Ellie—aşadar, atât muzica alternativã, indie, cât şi aceea neagrã.

3+ 3+ 2+ 1 vols.—rãposatul& francezii& scandinavul& vernianul.

Iadurile conjugale—Kipling, Tolstoi, Dostoievski, Barth—adulterul lui Heidegger—Huxley—amãrãciunea.

Posomorâţi, sau sceleraţi.

Dorinţe de bãrbat. Mecanisme microsociale perverse.

Nu ‘pânã acolo’—ci ‘de acolo’ începe umanizarea; ‘pânã acolo’ e, încã, etologicul. Iisus a avertizat împotriva îmbãtãrii cu mãrunţişuri, nesemnificative, luate ca anunţând

Ateul acela sud—american avea o religie—budismul; ajunsese sã fie identificat cu interesul pentru budism, gnosticism, erezii creştine, mistici monoteiste. Nu şi pentru trecutul precolumbian al civilizaţiilor americane.

Biserica ierarhiilor, a Patriarhilor şi Sinoadelor …. Umorul autocritic al unor Sinoade, simţul realului.

Tembelã, limitatã, ineptã—’96—ambivalenţa, pixul …--’94—umilirea, certarea—principiul, iluminarea—redresarea. Ceea ce vedeau toţi. Amestecul de antipatie—prea …, şi mãrginire, inepţie, obtuzitate, verbozitate vanã—însã existã şi reaua credinţã, patentã—negarea. Nocivitatea umilirii, a stâlcirii, a tracasãrii. Nu îi pãsa. Cãrţile de rugãciuni nu dau rãspunsuri acelora nepregãtiţi sã le afle. Devoţiunile nu ţin locul strãdaniei. Devoţiunile nu înlocuiesc buna credinţã, deschiderea, analiza empiricului.
Nu, nu ‘aşa trebuie sã fie’.
Bãtaia insuficientã—demascarea—dezechilibrul—imboldul—negarea. Patologia, boala care te precede.
Defectul meu a fost credulitatea, încrederea, buna credinţã, amorţirea, convingerea cã ceea ce ne precede e sãnãtatea, nu boala şi diformitatea hidoasã—ceea ce mi—a pervertit aprecierea realului, interpretând boala ca sãnãtate, şi permiţând sã fiu bruftuit, etc..

Binele întãrâtã, suscitã rãul din bestii—cele trei otrepe, etc.. Cedãri. Consimţirea.

Duhnea a falsitate, histrionism şi prefãcãtorie—pozând mereu. Schimele expresive.

Invidia opincarului. Liga mea fuseserã Laura, Roxana, Anca, blonda de joi.
Ieri searã (marţi)—2 ½ l. de bere, icetea, vremea.