Demenţa nu are îndurare, e necruţãtoare, abruptã, nu cunoaşte mila; de aceea se spune cã rãutatea e o formã de demenţã, de întunecare a minţii. Abia mila e aceea raţionalã—neîndurarea e iraţionalã şi absurdã, o patimã.

Ca regulã, aferaţii sunt şi neinspiraţi, bonţi, terni—firile de ‘organizatori’, etc.. Cei care se afereazã, nu prea au motivul. Nu ei sunt ‘descoperitorii’.

În confundam pe C. T. Dummies cu W. W. Wet; acum, nu mai ştiu ce hit avuseserã primii.

Legãtura dintre avariţie şi carnavalesc e analitatea—şi impotenţa; logic ar fi ca Gogol sã fi fost şi el calomniat în acest din urmã mod—cãci doar aşa ar fi reunite cele trei subiecte despre care vrusese sã scrie naratorul din romanul lui Pitol.
Pitol a ales acea formã de carnavalesc care se potriveşte cu avariţia. Avarul e impotent—sau invertit? (Cu atât mai mult, cu cât şi sexualitatea analã e menţionatã de romancier, în vestita invectivã a avocatului.)

Ross vorbeşte despre mascotele lui—de bord, şi nu numai; inspirat de articolul despre filmul vãzut ieri, aş vrea mascote cu supereroi.

Antologii& dublinezul& Horguelin& Grost& Green.

P.—Pacino& Merejkovski. Rãstãlmãciri hidoase.

Ross discutã numai câteva romane de anticipaţie—Le Guin, Heinlein, Clarke—în schimb, citeazã adesea ‘Corbul’.

Rezumate& analize.

Anecdota zadarnicã despre penitenţa lui Galilei—‘transferarea penitenţei’, derogarea permisã.

Cu ce l—a hotãrât Krişna pe Arjuna, cu ce l—a trezit, dezmorţit, înviorat. Care a fost cuvântul zeului, cu ce i—a dat viaţã Krişna lui Arjuna, pe câmpul de onoare.