Chiar de la începutul anilor ’20, dramaturgia lui Coward a fost perceputã ca fiind în linia lui Shaw—lucruri delicate, ca şi France, Verne şi Wilde. Reabilitarea lui literarã a fost una târzie, iar ceea ce trecuse ca teatru bulevardier a fost identificat ca aparţinând tradiţiei lui Sheridan şi Wilde—exact ceea ce obişnuiesc sã spunã, azi, admiratorii lui. Însã preţuirea acestor lucruri subtile e ceva rar, şi demonetizat de cãtre asprimea postbelicã.
Coward a scris piese vreme de cincizeci de ani.