K. Ross (--nume ca al unui autor de polaruri--), un autor ager şi robust, discutã cu nesaţ istorie militarã romanã, filologie, cinema; preocupãrile lui sunt de istorie universalã—am spune: de ‘istorie generalã’. Scopul acestor discuţii, rostul evantaiului de date, etc., nu e foarte evident. Eu nu—l mai citisem de 7 ½ ani—începusem cu listele lui de Papi şi Patriarhi; primãvara şi vara aceasta i—am citit pe evreul canadez, Horguelin, francezi, afgan, Fraser, Grost.
Scrisul lui K. Ross biruie pe mai multe fronturi, iar site—ul lui e, într—adevãr, original şi îmbietor. Expunerea istoricã e, aici, ocazie pentru adnotãri şi comentarii. E, aşadar, mai degrabã o explicare a istoriei, o înţelegere a ei. Citeazã multã literaturã istoricã inteligentã—şi reaminteşte în ce mãsurã cultura istoricã formeazã înţelegerea. Coordonatele lui istorice sunt militarul şi geologicul, cu interes pentru elementul de artã, şi într—o viziune strict secularã, mundanã.
Scrie cã şase Împãraţi romani au pierit în bãtãlie, pe câmpul de onoare—de la Decius, la Sf. Împ. Constantin.
Spune cã Împ. Constantin nu era mai belicos decât Iosua sau Lincoln. Bowder spune cã Împ. Constantin era temperamental, dinamic şi superstiţios.
Kelley Ross criticã fantasmagorile, elucubraţiile ‘anistorice, naţionaliste, şi argumentate fantezist’. Comenteazã pronunţia americanã curentã a unor nume clasice. Iar câteodatã, introduce o digresiune despre efectele necesare unui film despre Cãderea Constantinopolului …, gãsind soluţiile tehnice necesare turnãrii unui peplum--cinemaul popular fiind un termen de referinţã predilect.
Înţelegerea istoricã dã evenimentelor—religioase, etc.—o sapiditate şi inteligibilitate superioare, conforme criteriilor raţiunii.

Multe alineate ale lui Ross—ca acelea despre ‘Fort Apache’, Wittgenstein, Vegetius, Ravenna şi exarhatul (preluat, apoi, de Papi), ‘bisericile de tranziţie’ şi Panteonul roman al lui Adrian, Belizarie, Casanova ca şi cronicar al Veneţiei, sau alineatele de istorie geologicã—scurte eseuri, concise, de o precizie scânteietoare--sunt eseuri într—un alineat.
Undeva, remarcã iconoclasmul rezidual al ortodoxiei. În versiunea lui, francii nu mai sunt semiiconoclaştii denunţaţi de unii—iar Împ. Carol a peţit—o pe restauratoarea iconoduliei greceşti.
Îl considera exasperant pe Runciman, fiindcã nu preciza datele.
Îi preferã pe Teutoni, pãgânilor lituanieni.

Cele şase popoare ale stepei—bulgarii, kazarii, pecenegii, cumanii, mongolii, hunii—şi, la urmã, turcii înşişi—popoare turcice ale stepei. Nevestele kazare ale Împãraţilor.

Analiza fãcutã filozofiei lui Wittgenstein e foarte ascuţitã.

Evreul canadez îl recomandã—ca filozof.