Lumina taboricã, apogeul tainic al parcursului mundan al Lui Iisus, a fost, desigur, creatã—fotoni, strãlucirea taboricã, dazzle—ul, era una creatã, de naturã fotonicã, nu existã … fotoni necreaţi —însã a fost cea mai minunatã creaţie, scânteierea divino—umanitãţii dezvãluite, prisosul strãlucirii …--Iisus la zenit, lumina la jumãtatea rãstimpului dintre solstiţiul verii, şi echinocţiul toamnei—poporenii spun cã, de la Schimbarea la Faţã, vipia ar trebui sã—nceapã sã se domoleascã, sã descreascã, ‘cuptorul’ descreşte, dogoarea dã înapoi; aceasta e reflecţia popularã asupra ritmurilor naturale ale verii.
Lumina taboricã sunt virtuţile; nu un eveniment care sã contrazicã mersul natural al lucrurilor, ci atingerea mãsurii umane. În Evanghelii, e un alt episod mesianic, în logica unei cristologii suitoare. Lumina taboricã e limpezimea desãvârşirii umane, coincizând cu dumnezeiescul. Evangheliştii nici nu vorbesc despre un triumf—cãci Iisus îşi discutã, din înãlţimea Taborului, Pãtimirea. Sau, e un triumf, dar lipsit de orice micime a triumfalismului convenit.