Starea prezentã a nevroticului e întotdeauna cea mai bunã stare netratatã (adicã cea mai bunã stare în parcursul ‘normal’ al individului, care e, de fapt, evoluţia bolii), e ‘optimul de suportabilitate’, dezechilibrul psihic şi somatic în formã tolerabilã la momentul dat; ea se degradeazã neîncetat, adâncind boala şi suferinţa, însã nu trebuie crezut cã fantasmele nevroticului sunt ‘stãri mai bune’ (dacã s—ar realiza ca atare, sau în a cãror eficienţã salutarã nevroticul chiar ar crede), sau pe care acesta chiar şi le doreşte. Aspiraţiile himerice ale nevroticului, pe care nepreveniţii le iau drept dorinţe, sunt paravane sau ecrane, proiecţii patologice, fantasme de o scânteiere sfâşietoare, dureroasã şi, prin chiar aceastã intensitate insuportabilã, seducãtoare. Scriu aceste rânduri, împotriva iluziei nepreveniţilor, care îşi imagineazã raportul nevroticului cu fantasmele lui, ca pe relaţia fiinţei cu dorinţa (ca pe aspiraţii sanogene), iar raportul stãrii actuale a nevroticului, cu starea idealã visatã, ca pe raportul între boalã şi sãnãtate. Realizarea fantasmelor nevrotice nu ar aduce echilibrul dezirabil, iar nevroticul, esenţialmente de rea—credinţã, esenţialmente o conştiinţã falsã, nici nu o vrea, şi nici nu face nimic în acest sens; acţiunea lui instinctivã e, însã, alta—acomodarea cu mizeria, complacerea, cedãrile, aservirea.
Nevroticul ştie/ simte prea bine cã realizarea aspiraţiilor lui nu l—ar ajuta, iar proiectarea lor serveşte cu totul altã funcţie decât ghidarea acţiunii; ele fac parte din dispozitivul patologic, nu din acela sanogen.
Pe traiectoria proprie bolii, starea prezentã e, în chiar înţelegerea intuitivã şi reprezentarea subconştientã a nevroticului, ‘cea mai bunã stare netratatã’, în niciun caz nu îi sunt preferabile, în mintea acestuia, realizãrile scenariilor himerice, aşa cum şi—o închipuie ceilalţi; cu alte cuvinte, nevroticul nu tinde cãtre realizarea a ceea ce pretinde cã vrea (duplicitatea, sau neautotransparenţa nevroticã, reaua—credinţã—pe proiectele acestuia nu se poate conta, oricâtã lume ar amãgi cu intenţiile sale).